17 ianuarie

Ziua de 17 ianuarie, reprezintă pentru noi, toți cei ce lucrăm în domeniul proprietății industriale, aniversarea primei Legi a brevetelor din România, devenită totodată Ziua Aniversară a OSIM.
 
Promulgată şi publicată în 17 ianuarie 1906, Legea asupra brevetelor de invențiune, a fost în vigoare până în anul 1967. Deși, prevederile acestei legi precum și impactul asupra stimulării aplicării brevetelor și a încurajării inventatorilor au fost de o importanță crucială pentru dezvoltarea sistemului de protecție a proprietății industriale în România, este necesar să menționăm, în contextul acestei zile aniversare, și importanța pe care o are, în aceeași măsură, legiferarea sistemului de protecție a mărcilor, în România, începând din 14 Aprilie 1879.
Prima lege a mărcilor a inspirat câteva lucrări excelente prezentate în cadrul seminarului 100 de ani de protecție a mărcilor; evoluții, perspective, provocări organizat de OSIM în anul 2018.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Referitor la prima lege a mărcilor din România, regăsim în Monografia ”DIN ISTORIA PROTECȚIEI PROPRIETĂȚII INDUSTRIALE ÎN ROMÂNIA”, Autori A Bădărău, P. Ciontu, N. Mihăilescu, editată de OSIM în 2003, un capitol, XVII, dedicat Mărcilor, și în continuare  relatăm succint, câteva aspecte relevante în acest sens.

Contextul internațional care a determinat apariția reglementărilor privind drepturile de proprietate industrială a fost o consecință a creşterii efectelor revoluției industriale în țările din vestul Europei. Aceasta a generat o creștere a volumului de produse și drept urmare necesitatea extindere piețelor de desfacere, ajungând astfel până în zona țării noastre. Ca atare, statele interesate au procedat la încheierea unor tratate comerciale care conțineau prevederi referitoare la proprietatea industrială, anume mărcile de fabrică și de comerț, desenele și modelele industriale precum și brevetele de invenție, pentru care, respectivele țări aveau deja o legislație în vigoare.

Astfel, 1875, între România și Austro-Ungaria a fost încheiată o Convenție de comerț, pe o durată de 10 ani, unde, a fost specificat faptul că, în termen de un an de la încheierea Convenției, Guvernul Românie va elabora și va prezenta o lege asupra mărcilor, desenelor și modelelor de fabrică și de comerț, „în conformitate cu dispozițiunile admise îndeobște această materie”.

Cu toate că în domeniul brevetelor de invenție exista deja o experiență în elaborarea unor reglementări, primul proiect de lege fiind întocmit încă din 1860, pentru Ministerul Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice proiectul unei legi a mărcilor reprezenta un domeniu nou. Ca urmare, proiectul legii, s-a inspirat din legea franceză, promulgată la 23 iunie 1857, și pentru unele prevederi din legea austriacă.

Legea asupra mărcilor de fabrică și de comerț promulgată prin Decretul nr. 879, din 14 aprilie 1879 publicată în Monitorul Oficial și intrată în vigoare la 15/27 mai 1879, a fost a opta din lume, după legile din Franța 1857, Austro-Ungaria 1858, Anglia 1862, Italia 1868, S.U.A. 1870, Germania 1874 și Belgia 1879.

Dintre prevederile primei legi a mărcilor, se remarcă în mod deosebit următoarele aspecte :

Marca. În primul articol al legii se arata că marca de fabrică și de comerț este desemnată de un semn sau imagine, destinată să distingă produsele unui industriaș sau comerciant de acelea ale concurenților, iar la art. 2, se stabilea că nu sunt considerate ca mărci, “literele sau monogramele, marca statului sau a vreunei comune ce se obicinuiește a se pune pe acele produse”.

Folosirea obligatorie a mărcii. Cu toate că marca era facultativă, la art. 3, se mai prevedea că, pentru “productele farmaceutice și acelea cari interesează mai de aproape higiena și salubritatea publică” guvernul putea stabili obligativitatea aplicării mărcii pe asemenea produse.

Depozitul mărcii. Comercianții sau fabricanții, care doreau să revendice proprietatea exclusivă a unei mărci, trebuiau să depună modelul acelei mărci la grefa tribunalului de comerț din localitatea de domiciliu.

Contrafacerea și imitația frauduloasă erau pedepsite de lege prin amenzi, confiscarea produselor sau privare de libertate, în funcție de gravitatea faptei.

Organul administrativ. Potrivit art. 7, din Regulamenț organul administrativ care centraliza mărcile înregistrate la Tribunalele de comerț din țară era Ministerului Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice. Acest minister primea anual, de la grefierii tribunalelor, datele pe anul precedent conform unui model stabilit.  Ar mai fi de menționat decizia Ministerului Industriei și Comerțului din 1910, care stabilea înființarea unei Registraturi speciale pentru brevete, mărci de fabrică etc., în cadrul Biroului brevetelor și mărcilor de fabrică.

La aniversarea a 113 ani de la publicarea primei Legi a brevetelor din România, devenită Ziua Aniversară a OSIM, aducem și în acest an, un respectuos omagiu celor care au pus bazele cadrului juridic al sistemului de proprietate industrială din România asigurând o legislație a cărei principii solide sunt și acum de actualitate, și dorim ca prin profesionalism și competență, să contribuim la îndeplinirea dezideratelor acestora.

La mulți ani!