Untitled Document

DREPTUL LA REPLICA

Stimate Domnule Redactor Sef,

    In numarul 27/13 - 19.07.a.c. al revistei pe care o conduceti, a aparut articolul “OSIM este spaima proprietatii intelectuale”, articol in care “biroul de investigatii” al revistei prezinta o situatie care, la prima vedere, creeaza o stare de confuzie si chiar de indignare unui cititor care nu este familiarizat cu legislatia de proprietate industriala, fata de modul in care o agentie guvernamentala (OSIM) intelege sa-si indeplineasca sarcinile de serviciu.
    Articolul incepe cu constatarile Comisarului pentru extindere al UE dl. OLLY REHN, privind incalcarile proprietatii intelectuale in România, si reprosurile facute Guvernului in acest sens si se incheie cu aprecierea ca OSIM este “o masina de tocat proprietatea intelectuala”, (constatarea autorului articolului).
Nu este cazul sa intram in amanunte privind observatiile d-lui REHN, insa va asiguram ca niciuna dintre ele nu are de a face cu cele relatate in articol.      Mai mult de atât, va informam ca din martie 2003, România a semnat Conventia Brevetului European, OSIM fiind la acea data singura institutie din tara care a aderat efectiv la Organizatia Europeana a Brevetelor, dupa ce in prealabil si-a aliniat legislatia de proprietate industriala cu cea europeana. Am precizat “proprietate industriala”, deoarece proprietatea intelectuala este formata din “proprietatea industriala” si “dreptul de autor si alte drepturi conexe” care sunt administrate in România de Oficiul pentru Drepturile de Autor (ORDA).
In al doilea rând, autorul articolului face o mare confuzie amestecând activitatea a doua institutii diferite si anume: Registrul Comertului aflat in subordinea Ministerului Justitiei si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, subordonat Primului Ministru.
     Se mentioneaza in articol faptul ca in mai 2002, o firma din Timisoara, S.C. TERMINAL WEST S.A., a solicitat institutiei noastre inregistrarea unei cereri de marca verbala si anume “INTERPORTO - TIMISOARA - ROMÂNIA”. Cu ce a gresit OSIM care respectând legea a primit cererea ca pe orice alta cerere venita din partea unei persoane fizice sau juridice? (Nu instanta fizica sau juridica cum scrie autorul articolului). Dupa o cercetare documentara pertinenta, i s-a acordat firmei certificatul de inregistrare marca verbala solicitat, in data de 13 noiembrie 2003.(Anexa)
     Pe 26.09.2003 firma S.C. INTERPORTO ROMÂNIA S.A. a solicitat la rândul ei OSIM-ului marca verbala si figurativa INTERPORTO. Dupa ce i s-a comunicat faptul ca marca verbala a fost acordata firmei care a facut inregistrarea cererii inca din anul 2002 S.C. INTERPORTO ROMÂNIA S.A. a acceptat sa primeasca numai o marca figurativa (anexa) pe care nu apare inscriptionat cuvântul INTERPORTO.
    Aceasta marca a fost publicata, cu modificarea respectiva, in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala nr.10/2004.
In aceasta situatie, S.C. TERMINAL WEST S.A. a facut opozitie la hotarârea OSIM, opozitie care a fost respinsa pe 13 ianuarie 2005 de catre compartimentul de specialitate al OSIM.
    In prezent, S.C. TERMINAL WEST S.A. se gaseste in perioada de 3 luni in care poate contesta hotarârea OSIM la Comisia de Apeluri. In cazul in care nu este multumita de decizia acestei comisii, ea se poate adresa Justitiei care poate revoca decizia OSIM.

    Am prezentat pe larg situatia, deoarece ea se incadreaza in prevederile legislatiei nationale si europene in vigoare privind apararea drepturilor de proprietate industriala ale persoanelor fizice si juridice.
   Cu ce este vinovat OSIM sau pentru ce “toaca proprietatea intelectuala”, daca la Registrul Comertului din Timisoara au aparut probleme privind inregistrarea numelor comerciale ale unor firme din judet? Sau daca cele doua firme au probleme de drepturi de proprietate industriala care se pot rezolva, in final, oricând, in justitie?
    Autorul articolului, introduce spre final scenariul unor lupte crâncene de culise cu personaje corupte pe care, din umbra, le dirijeaza OSIM-ul, adica “institutia pentru care “Comisia Europeana adreseaza reprosuri României”.
    Daca am accepta unele erori ale articolului, existând motivatia ca autorul nu este un specialist in legislatia de proprietate industriala, aceste ultime concluzii pe care le trage, ne ridica problema deontologiei profesionale ale acestuia.
In plus, atunci când autorul semneaza “biroul de investigatii” este bine sa afle din DEX faptul ca “investigatia reprezinta un studiu amanuntit, o cercetare temeinica, efectuata in mod sistematic in scopul de a cunoaste ceva”. Insa articolul pe care l-a scris, nu dovedeste ca cunoaste acest lucru, având in vedere ca nu ni s-a solicitat nici un fel de informatie inainte de aparitia articolului si nu am fost contactati de redactia revistei dvs. pentru lamuriri. De asemenea nu credem in existenta celor 3 surse sigure necesare redactarii acestui articol - pamflet, conform uzantelor profesionale.
In final, va rugam Domnule Redactor Sef, ca dreptul nostru la replica sa fie publicat in paginile revistei pe care o coordonati in numarul urmator al acesteia, la aceeasi pagina in care a aparut articolul in discutie.