• Doriţi să vă extindeţi afacerea dincolo de graniţele ţării? Vreţi să vă fidelizaţi clienţii şi să atrageţi alţii noi?

• Sunteţi hotărâţi să procedaţi "ca la carte" pentru cucerirea pieţei, fără însă ca alţii să profite nejustificat de investiţiile şi de eforturile dumneavoastră în înnoirea produselor sau serviciilor, în creşterea calităţii şi în publicitate?

• Aţi constatat că agenţii de asigurări nu încheie contracte pentru a proteja "bunul renume" de care produsele sau serviciile dumneavoastră se bucură în piaţă? Doriţi "un instrument" simplu şi eficace care să vă rezolve toate aceste probleme?

Dacă răspunsul dumneavoastră este afirmativ, vă invităm să parcurgeţi aceste pagini. Noi sperăm să vă fie de un real folos !

• Ce poate fi mai tentant pentru un furnizor de bunuri sau servicii decât o piaţă în care să beneficieze de libera circulaţie a capitalului, a persoanelor şi a mărfurilor?

Ei bine, Uniunea Europeană este un astfel de spaţiu în care se poate beneficia de aceste facilităţii, Uniunea acoperind în momentul de faţă teritoriile a 27 de state, inclusiv România din 01.01.2007.

 Având în vedere faptul că principiul teritorialităţii protecţiei constituia un obstacol în libera circulaţie a mărfurilor în cadrul Comunităţii Europene, cât şi faptul că reglementările naţionale ale ţărilor membre ale Uniunii Europene prezentau diferenţe uneori semnificative, s-a încercat armonizarea legislaţiilor naţionale ale statelor membre asupra mărcilor .

În anul 1957, prin tratatul de la Roma s-a constituit Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.). Obiectivul C.E.E. era să promoveze o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice între ţările membre, înlăturând barierele economice.       
Uniunea Europeană a cunoscut o dezvoltare puternică, numărul ţărilor membre, la început în număr de 6, ajungând, după 01.01.2007, la 27, iar obstacolele în libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, a persoanelor şi a capitalurilor, au dispărut.

În scopul realizării pieţei interne, drepturile asupra proprietăţii industriale, şi mai ales asupra mărcilor, trebuiau, pe de o parte, să fie armonizate la nivel comunitar, iar pe de altă parte, să fie realizat un sistem prin care, folosind o singură procedură să se înregistreze mărci care să beneficieze de protecţie pe întreg teritoriul Uniunii Europene.